Compoziţie chimică:
Bor (B) 14%
Molibden 1%
Cupru )Cu) chelat cu EDTA 0,13%
Fier (Fe) chelat cu EDTA 0,013%
Mangan (Mn) chelat cu EDTA 0,006%
Zinc (Zn) chelat cu EDTA 0,006%
Borul îndeplineşte în plantă funcţia de element constructiv, fiind necesar la formarea ţesuturilor şi pereţilor celulari. Influenţează pozitiv formarea organelor de reproducere, înflorirea şi fructificarea. Prezenţa lui este necesară pentru formarea polenului şi a nodozităţilor la plantele leguminoase.
Borul (B) are un rol important pentru reglarea conţinutului de apă în celule, translocarea zaharurilor precum şi pentru formarea şi dezvoltarea sănătoasă a polenului.
Carenţa de bor cauzează probleme în metabolismul rapiţei şi culturii de floarea-soarelui, moartea vârfului de creştere, unele anomalii.
Deficitul de bor se observă cel mai des la solurile acide şi cu conţinut mare de calciu şi/sau magneziu, întrucât calciul este antagonistul borului la asimilarea sa din sol. Semnul principal pentru existenţa unei carenţe de bor la rapiţă este înflorirea continuă şi incapabilitatea plantei de a forma seminţe în păstăi. Marginile frunzelor se înroşesc treptat şi, în urma acesteia, frunzele cad. Carenţa de bor la rapiţă scade rezistenţa plantelor la temperaturi mici şi creşte riscul de îngheţ şi daune în perioada de iarnă.
Molibdenul este necesar doar în cantităţi mici, dar este important pentru metabolismul azotului; fără molibden, plantele pot fi capabile să preia azot, dar sunt sub formă de nitrat (NO3‑), nu îl pot prelucra şi folosi în scopul propus (de exemplu, pentru a produce aminoacizi si proteine).
Leguminoasele pot avea dificultăti de „fixare” a azotului (mai exact, leguminoasele au probleme cu utilizarea azotului si bacteriilor care fixează azotul, cu care se asociază ,au probleme în a converti azotul atmosferic într-o formă în care planta il poate folosi).
Molibdenul joacă, de asemenea, un rol esenţial în utilizarea fosforului în plante. Fără molibden, plantele pot fi capabile să preia fosfor anorganic, dar vor lupta pentru a transforma acel fosfor într-o formă organică pe care o pot utiliza.
Factorii care afectează disponibilitatea molibdenului includ: Precipitaţii mari frecvente pot spăla molibdenul din sol.PH-ul solului - molibdenul este mai uşor absorbit de plante atunci când pH-ul solului este ridicat şi mai greu de absorbit atunci când pH-ul este scăzut.
Atunci când mai mult azot are formă de NH 4+, este necesar mai puţin molibden. Când mai mult azot are formă de NO3‑, este necesar mai mult molibden. Ideal, pentru solul sănătos şi productiv, concentraţia de molibden în sol ar trebui să fie de cel puţin 2 mg/ kg.
Deficitul de molibden stagnează creşterea plantelor şi plantele pot părea că au o deficienţă de azot (deoarece nu sunt în măsură să folosească azot în mod corespunzător). Frunzele pot prezenta, de asemenea, pete de cloroză între vene şi de-a lungul marginilor.
În cele din urmă, marginile frunzelor pot deveni brune şi mor, deşi acest lucru se întâmplă doar la unele specii de plante. Simptomele apar mai întâi la frunzele mai vechi. Polenul plantelor cu deficit de molibden va fi de obicei mai puţin viabil decât cel al plantelor sănătoase, astfel încât producţia de cereale şi fructe este adesea redusă. Molibdenul este un mineral de urme important pentru plante și animale.
Se găsește în soluri alcaline cu un nivel ridicat de pH. Solurile acide sunt deficitare în molibden, dar se îmbunătățesc odată cu calcare. Ca oligoelement, molibdenul pentru creșterea plantelor este un catalizator moderat important pentru două activități enzimatice foarte importante. Plantele pot tolera niveluri foarte mari de molibden, dar se descurcă prost cu puțin sau niciunul dintre elemente.
Ce este Molibdenul? Molibdenul este important atât pentru plante, cât și pentru animale. În creșterea plantelor, ajută la ciclurile de azot, oxigen și sulf. Solurile sunt sursele de molibden pentru plante. Molibdat este forma pe care plantele o pot adopta pentru a obține elementul. Solurile nisipoase și solurile acide conțin molibdenul mai puțin disponibil pentru creșterea plantelor. Elementul este crucial pentru funcțiile azotazei și a nitratului reductazei, două enzime importante pentru fixarea azotului și reducerea azotului.
Nu toate plantele au nevoie de aceeași cantitate de molibden. Plante precum cruciformele și leguminoasele au nevoie de cantități mai mari de mineral. Chiar și ca mineral de urme, molibdenul pentru creșterea plantelor este un element esențial. În absența suficient a mineralului, frunzele devin palide și, în cele din urmă, mor, florile nu reușesc să se formeze și unele specii de plante experimentează lame cu frunze malformate într-o afecțiune numită whiptail. Leguminoasele nu reușesc să dobândească bacteriile necesare pentru a fixa azotul la nodurile lor rădăcinoase.
Timp de pauză până la recoltare - 5 zile.
