Viermii sârmă

În ţara noastră viermii sârmă sunt semnalaţi în toate zonele, găsind condiţii optime mai ales în soluri umede şi grele (podzoluri, lăcovişti, luncile râurilor, lunca Dunării), în biotopurile mai umede sau mai bogate în precipitaţii.

Adulţii prezintă corpul alungit, îngustat posterior, de culoare brună-roşcată până la brună-negricioasă, de 7-11 mm lungime. Larva este denumită popular „vierme sârmă”, şi are corpul alungit şi subţire, care la completa dezvoltare este de 18-25 mm, de culoare variabilă, de la galben pal până la galbenă-brunie, cu tegumentul puternic chitinizat.

Dezvoltă o generaţie la 4-5 ani şi iernează în sol ca larvă de diferite vârste şi ca adult. Adulţii apar primăvara, când temperatura ajunge, în jur de 15°C (în a doua jumătate a lunii aprilie-mai), hrănindu-se cu nectar şi polen, nu sunt dăunători. În funcţie de condiţiile pedoclimatice şi de regimul trofic, ciclul biologic normal de 2-5 ani, poate fi prelungit sau scurtat.

Perioada pagubelor produse de viermii sârmă coincide cu cea a răsăritului sau a primelor faze de dezvoltare a plantelor şi atacul este cu atât mai grav cu cât planta traversează o perioadă critică în momentul reluării activităţii.

Larvele sunt polifage, şi extrem de vătămătoare, hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor, preferând cerealele, plantele care alcătuiesc pajiştile, tuberculiferele şi rădăcinoasele. Dintre cereale, porumbul este cel mai atacat de viermii sârmă, îndeosebi în perioada răsăririi plantelor şi în primele faze de vegetaţie, când larvele atacă boabele pe cale de germinare sau rădăcinile abia formate. Cultura atacată prezintă goluri mari la răsărire. Plantele atacate prezintă frunzele îngălbenite (fază incipientă), apoi se usucă la vârf şi în final se usucă.