De multe ori, se întâmpla ca prunii să vegeteze armonios, să înflorească și să se formeze fructele, iar, la un moment dat, prunele să putrezească. Cauza principală a putrezirii premature a prunelor este o infecție fungică periculoasă – monilioza.

Monilioza este cauzată de ciupercile Monilinia spp. cele mai frecvente fiind: Monilinia laxa, M. fructigena și M. fruticola. Toate cele trei specii producând daune atât organelor vegetative, cât și generative.

M. laxa provoacă mai frecvent ofilirea florilor la păr și sâmburoase și o formă specifică, M. laxa f sp. mali provoacă daune la măr. M. laxa și M. fructicola atacă direct florile, în timp ce M. fructigena se acumulează de obicei în fructele căzute la pământ și apoi atacă fructele în plin proces de coacere.

M. fructigena și M. fructicola provoacă cele mai mari daune fructelor, pătrunzând prin cuticulă, stomate, dar și prin răni. M. laxa se depune pe flori și le poate infecta, răspândindu-se spre ramuri și lăstari, fiind principala cauză a exudatelor gumoase și a cancerelor.

Putregaiul brun al fructelor este unul dintre simptomele de bază ale moniliozei la majoritatea pomilor fructiferi, inclusiv prun. Multe specii pomicole și varietățile lor ornamentale sunt afectate, inclusiv mărul, părul, prunul, cireșul, nectarinul, piersicul, gutuiul și caisul.

Boala se răspândește rapid și, dacă nu se iau masuri, poate afecta majoritatea pomilor în scurt timp. Prunul este una dintre cele mai afectate specii de monilioză.

. În general, simptomele distinctive ale moniliozei pot fi descrise prin:

Ofilirea florilor: florile constituie mai mult ca rezervoare pentru inoculul de ciuperci în primăvară, iar acestea pot rămâne latente până la momentul coacerii fructelor.

Cu toate acestea, dacă condițiile de temperatură și umiditate sunt adecvate, sporii se dezvoltă suficient pentru a infecta florile până când acestea se usucă.

În cazul unui atac puternic de infecție la flori, este posibilă infestarea lăstarilor (atacul moniliozei începe din vârful ramurilor, lăstarilor).

Ramuri uscate și brunificate: precum am menționat, ciuperca se răspândește de la pedunculul florii până la scoarța ramurilor și lăstarilor, unde încep să se vadă zone maronii. Lăstarii și frunzele se pot usca.

Cancere și exudate: leziunile de pe ramuri produse în urma lucrărilor de îngrijire sunt porți de intrare pentru infecție, dezvoltându-se și provocând cancere, ușor detectabile datorită exudatului pe care îl produc. Aceste formațiuni, dacă nu sunt înlăturate, rămân pe pomi ca surse de infecție aproape permanente ale ciupercii.

Putregaiul brun al fructelor: pe fructe apar pete de putregai de culoare brună, formă rotundă în fază timpurie de dezvoltare. În special, monilioza se accentuează imediat ce începe coacerea și conținutul de zahăr crește, apar infecțiile din rezervele din flori sau cancere, dând naștere la leziuni maronii pe fructe.

Treptat, putregaiul se răspândește pe întregul fruct. Principalele simptome ale moniliozei pe fructe sunt putregaiul brun, putregaiul negru, mumifierea fructelor. Monilioza continuă să atace fructele după recoltare și la depozitare.

Tratamentele preventive joaca un rol important in mentinerea sub control a moniliozei si se aplica conform schemei .

Aveti grija de pomii dumneavoastra!

Distribuie Trimite