Leziunile imediate care rezultă din expunerea plantelor la temperaturi scăzute sunt cauzate de formarea de cristale de gheață în țesutul vegetal. Distrugerea mecanică a celulelor, care rezultă din formarea cristalelor de gheață, determină moartea acestora. Plantele rezistente la temperaturi scăzute pot supraviețui formării unor cristale de gheață extracelulare, moartea ţesuturilor apărând numai dacă expunerea la temperaturi scăzute este îndelungată.
Pe măsură ce tulpinile plantelor se alungesc, acestea se îndepărtează de suprafața de protecție a solului şi, în cazul îngheţurilor târzii de primăvară, se îndreaptă către o zonă cu temperaturi mai scăzute. Principalul pericol pentru culturile de toamnă îl reprezintă, prin urmare, înghețurile târzii de primăvară, care pot apărea atunci când plantele se află în această fenofază.
La una sau două zile după o perioadă de manifestare a unui îngheţ târziu de primăvară, leziunile provocate plantelor pot fi observate pe frunze, care pot fi răsucite, îngălbenite sau necrotice (arse) la vârf. În acest stadiu de vegetaţie a culturilor de grâu, creşterea plantelor este încetinită şi poate să apară o reducere a numărului de fraţi de primăvară. Plantele încearcă să contracareze aceste simptome prin creşterea frunzelor noi, odată cu încălzirea vremii.
