Atacul se poate manifesta din toamnă şi continuă în primăvara următoare şi în cursul vegetaţiei grâului. Pe frunze apar pustule mici, eliptice sau circulare, de 1-2 mm lungime şi 0,5-0,8 mm lăţime, de culoare portocalie, care sunt dispersate pe ambele feţe ale limbului, dar mai ales pe cea superioară şi mai rar pe teci, tulpini şi spice. Pustulele sunt la început acoperite de epidermă, dar aceasta se exfoliază şi uredosporii sunt puşi în libertate. În condiţii favorabile atacul cuprinde treptat frunzele, începând de la cele inferioare către cele superioare şi pustulele ocupă mare parte din suprafaţa limbului. Frunzele puternic infestate mor prematur, iar plantele ajung la maturitate mai devreme. Către maturitatea plantelor de grâu apar lagăre de teleutospori sub forma unor pete negre lucioase acoperite de epidermă, formate îndeosebi pe partea inferioară a frunzelor, pe teci şi pe tulpini.
Sursa primară de inocul pentru rugina brună este reprezentată de samulastra infectată care a supraviețuit în timpul verii. Ciuperca rezistă sub formă de miceliu și în stadiul de uredospori pe culturile de grâu de toamnă. Rugina brună se dezvoltă în mod optim la temperaturi de 15-22°C și în condiții de umiditate (ploaie sau rouă) ridicată. Perioada de incubație în condiții optime este de 6-8 ore. Următoarea generație de uredospori se formează după 7-10 zile.
Cel mai eficient mod de a controla rugina brună este de a cultiva soiuri rezistente. Este important să se elimine inoculul furnizat de samulastra de grâu. Se recomandă păscutul sau aplicarea erbicidelor pentru a distruge samulastra, cu precădere în timpul verilor umede.
Există fungicide destinate tratamentului la sămânță pentru controlul ruginii, eficacitatea acestora variază în funcție de substanța activă conținută.
Unele îngrășăminte și fungicide destinate stropirilor foliare sunt disponibile pentru menținerea sub control a ruginii. Controlul eficient al ruginii se obține atunci când au fost aplicate fungicide foliare la începutul atacului.
