Plantele atacate înspică mai devreme cu câteva zile decât cele sănătoase şi la ieşirea spicului din burduf se constată că toate spiculeţele sunt distruse, transformate într-o pulbere brună-negricioasă de clamidospori, protejată de o membrană a ciupercii, fină, argintie. Membrana se rupe, pulberea este dispersată de vânt şi din fostul spic rămâne doar rahisul.
Ciuperca se răspândeşte în timpul înspicării prin clamidosporii luaţi de vânt, apoi în timpul verii rezistă ca miceliu infecţios în seminţe. Dacă sămânța nu este tratată, din seminţele infectate în cursul germinaţiei apar plante care aparent se dezvoltă normal, dar în interiorul paiului se găseşte miceliul ce se dezvoltă odată cu planta şi la diferenţierea spicului îl va invada, va forma o masă miceliană, din care, prin fragmentare şi îngroşarea pereţilor vor apărea sporii. Clamidosporii germinează la temperaturi de 5-30°C, optimum fiind între 18-20°C. Întrucât ciuperca se află localizată în interiorul semințelor, singura măsură de combatere este cea a tratării acestora.
