Rapănul părului

Rapănul (pătarea cafenie a frunzelor şi fructelor şi rapănul ramurilor) este considerată a fi cea mai importantă boală a parului fiind prezentă în fiecare an, în toate bazinele pomicole.

Patografie. Patogenul atacă toate organele verzi ale pomului; frunze, lăstari, fructe. 

Atacul pe frunze, fructe, lăstari, apare la început sub forma unor pete circulare măslinii (verde-întunecat – pe partea superioară a frunzei) care treptat vor ajunge la culoarea maro-închis sau cenușiu-negricioasă.

Lăstarii puternic atacați capătă un aspect răpănos, coaja se crapă și începe să se exfolieze.
Atacul pe fructe apare sub forma unor pete rotunde și poate conduce la uscarea fructelor tinere, deformarea fructelor, crăparea fructelor în zona petelor, fructe cu valoare comercială redusă, slaba rezistență la depozitare (putrezesc), etc.

Infecția târzie a fructelor (toamna) nu se observă la introducerea în depozit, dar are loc și continuă câteva luni pe perioada depozitării, afectând astfel fructele aparent sănătoase și în depozite.

Transmiterea bolii peste iarnă se face cu ajutorul frunzelor atacate și căzute pe sol, prin lăstarii atacați, etc.

Factori de risc

• Infecţii primare: când temperatura a depăşit 60C şi au căzut  0,3 mm precipitaţii, frunze care rămân umede timp de 30 de ore (12 ore la 110C sau  9 ore la 250C).

Elemente de protecţie

• Strategia de protecţie presupune prognozarea riscului şi intervenţia atunci când acest risc este atins. Atenţie: începutul strategiei de protecţie: peritecii mature şi iniţierea proiectării ascosporilor. Stadiul sensibil: C-C3.
• cultivarea de soiuri rezistente; gruparea soiurilor, la plantare, în funcţie de gradul de rezistenţă (este posibilă, astfel, aplicarea diferenţiată a tratamentelor) 
• reducerea sursei de infecţie: îngroparea prin arătură, a frunzelor căzute; tăierea şi arderea lăstarilor infectaţi; eliminarea pomilor bătrâni, răpănoşi, din vecinătatea livezilor tinere. Atenţie: aportul de uree înainte de căderea frunzelor favorizează degradarea periteciilor dar poate avea efecte secundare de nenglijat (ulceraţii, Nectria). Adunarea sau distrugerea frunzelor toamna reduce notabil inoculul.
• protecţie chimică. In perioada de vegetaţie, primul tratament se face la dezmugurire, al doilea în faza de buton roşu - începutul înfloritului, al treilea - la sfârşitul înfloritului. Tratamente preflorale: produse cuprice; la sfârşitul înfloritului: fungicide carbendazimice; în funcţie de avertizare, tratamentele continuă, alternând produse din diferite grupe chimice. Pentru controlul simultan al făinării: fungicide polivalente
• numărul de tratamente într-o perioadă de vagetaţie este variabil (5 - 12), funcţie de rezistenţa soiurilor, condiţiile meteo, rezerva biologică a patogenului în zona respectivă.